luni, 7 aprilie 2014

Exilul Românesc anul II nr. 5 ianuarie 1956













Exilul Românesc.

Când exilul devine apăsător cenușiu.
Gândiți-vă la morții fără cruce, fără sicriu.
Şi când își înfige cuțitul în voi nostalgia,
Gândiți-vă la cei care-au căzut în Rusia.

Ştiu, în camerele în care fereastra se deschide ca o rugăciune spre cer,
Sunt momente în care și amintirile se estompează şi pier.
Şi chiar pe Icoana Patriei se așează o ceaţă, un fum,
În ore târzii, în care nădejdile toate, sunt doar zdrențe şi scrum.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,






Sursa:
ARHIVA PRESEI LEGIONARE DIN EXIL ȘI DIN ŢARĂ