Închisoarea noastră cea de toate zilele - Ion Ioanid - Cărţi de citit în format PDF

Condamnat în 1952 la 20 de ani muncă silnică pentru apartenența la organizația contrarevoluționară ”Vulturii verzi” și transmiterea de informații secrete unor spioni străini – una din obsesiile regimului comunist – Ion Ioanid reușește o performanță: evadează din lagărul de la Cavnic.

Era în timpul festivalului internațional al tineretului de la București, când toată atenția autorităților spre fardarea realității și oferirea unei imagini cât mai normale a societății noastre, de aici, probabil, și supravegherea mai superficială a deținuților. Oricum, ”libertatea” a fost de scurtă durată, în același an e rearestat și pedeapsa i se majorează. A fost eliberat în 1964.

Închisoarea noastră cea de toate zilele vol - 1

Carte format PDF - Faceți click sau apăsați pe poză pentru a citi cartea

Închisoarea noastră cea de toate zilele vol - 2

Carte format PDF - Faceți click sau apăsați pe poză pentru a citi cartea
Toate drepturile rezervate privind drepturile de autor

Închisoarea noastră cea de toate zilele vol - 3

Carte format PDF - Faceți click sau apăsați pe poză pentru a citi cartea

Închisoarea noastră cea de toate zilele vol - 5

Carte format PDF - Faceți click sau apăsați pe poză pentru a citi cartea

Citate

„Recunosc că nici înainte de arestare și cu atât mai mult după experiența vieții petrecute în închisoare nu m-au impresionat și nu am fost în stare să acord respectul cuvenit, din principiu, gradelor, titlurilor, sau membrilor ierarhiei vreunei organizații, fie ea politică, militară, ori bisericească, decât în măsura în care oamenii care le reprezentau erau, într-adevăr, respectabili.

Nici uniformele, nici numele sonore, nici originea socială, nici chiar vîrsta părului cărunt nu m-au împiedicat să-i apreciez după alte criterii decît ale onestității și caracterului integru. [...] Am respectat și admirat numai noblețea de caracter.
Nu cred că te înnobilează nici sîngele, nici gradul de cultură, nici munca !” (Închisoarea noastră cea de toate zilele, ediția I, Albatros, București, 1996, vol. 5, p. 264)

„În virtutea aceleiași solidarități, care mă leagă si azi de vechii mei camarazi de detenție, dedic această carte de amintiri celor care au trecut prin închisorile comuniste și nu mai sunt acum printre noi, ca sa știe, acolo în lumea în care se afla, ca nu i-am uitat.

De asemenea, și celor care au supraviețuit închisorilor și își trăiesc ultimii ani într-o "libertate" suspectă , care pregetă să le facă dreptate. 
 
Dar am scris aceste amintiri și pentru ceilalți, pentru acei neoameni care și-au legat semenii în lanțuri, i-au lovit și schingiuit, i-au înfometat și i-au ucis fără milă, ca să știe și ei că nu i-am uitat și că numele și faptele lor vor fi consemnate în paginile de rușine ale istoriei noastre" (Închisoarea noastră cea de toate zilele, ediția I, Albatros, București, 1996, vol. 5, p. 269)