SPOVEDANIE

Peste măsură de arzătoare și grele
sunt, Doamne al cerurilor, păcatele mele...
În loc să fac pe craiul, pe-apucate,
după Cosânzene cu poale-nvoburate,
eu m-am întors cu gând, cu ochi și urechi
spre Roma Măririlor noastre străvechi;
spre singura cale ce deschisă rămâne
spre zările limpezi ale lumii de mâine
și nu spre greco-bulgărime - ai căror păduratici clerici
graiul ne-alungară din mânăstiri și biserici,
să crească codrii fără fund și de graniți de...
între noi și străbuni,
cu cei cu noi de un sânge și de o lege
să nu ne mai putem nicicând înțelege,
să plătim cu aur întoarse cuvinte
să nu ne mai aducem de Roma aminte...
ca așa să ne poată înstrăina și desparte
și cu ziduri de neguri de muțenie și moarte
și nici de acel neam năzdrăvan
ce ni  l-a dat pe Traian.
ce-n sângele nostru trăiește mereu
din zorile albe ale neamului meu,
care tată ne e fără de seamă, cum Roma ne e mamă!
Și-n loc să mă încânt de Rasputini muscălești
mă zbuciumă visul unui nou București,
și-al unei noi patrii, fără mânăstiri închinate
și fără hoți de cai în vlădicești palate.
Cu neamul mă-nvolbur din adânc în adânc
și-n neam eu mă desânc și mă-nstânc,
ca-ntr-un sarcrofag, între ai mei să mă-ngrop
într-o  Romă de fulgere prin potop de potop.

Spre Roma sfântului Petru de-acum
al gândului zbor fremătând mi-l îndrum,
și dacă prin asta am căzut în păcat,
jur, neam al meu pe tine, s-o fac neâcetat
pân-ce noaptea cea din urmă și-o lăsa
pătura neagră peste fruntea mea.

de Aron Cotruș

 Aron Cotruș  împreună cu prietenii depune o coroană de flori în Spania la Majadahonda în memoria a doi eroi români care au
luptat contra hoardelor bolșevice care au invadat acest sanctuar al Creștinătății.