Un om cu un destin extraordinar, Slavomir Rawicz, şi un bestseller, The Long Walk, tradus în peste 25 de limbi şi tipărit în sute de mii de exemplare.
Arestat de temutul NKVD în Polonia natală, în 1939, deportat în Siberia, nu departe de Iakutsk, fostul ofiţer de cavalerie reuşeste să evadeze din lagăr împreună cu alţi şase deţinuţi.
După 12 luni de suferinte şi tenacitate, în care au străbătut aproape 6 500 de kilometri prin Siberia, Mongolia, Desertul Gobi, Tibet şi au traversat Himalaya, patru dintre ei reusesc să ajungă în India, realizând poate una dintre cele mai surprinzătoare şi mai dramatice călătorii din istorie.
Titlul original este The Long Walk, iar in limba română Întoarcerea acasă. Povestea adevărată a unui drum anevoios spre libertate, Editura Corint, Bucureşti, 2012.
=================================================================
===========================================================================
=================================================================
Poster film: The Way Back
Evadarea a avut loc în aprilie 1941, grupul luând calea sudică şi nu spre peninsula Kamchatksa, aflată mai aproape, dar şi pentru a-i deruta pe urmăritori.
Ar fi existat posibilitatea problematică de a ajunge în Japonia, însă litoralul era foarte bine păzit de grănicerii sovietici. Inițial grupul şi-a propus să ajungă în Tibet.
Fiind obişnuiţi cu marşurile sovietice, au adopat un ritm de 50 kilometri pe zi! Au trecut de fluviul Lena (îngheţat), iar pe malul lacului Baikal au dat peste o adolescentă poloneza, Kristina Polanska, de 17 ani, deportată şi care fugise din cooperativa unde era exploatată sclavagist şi care s-a alăturat grupului în tentativa sa temerară de a ajunge la libertate.
Dotarea lor tehnica era cvasi-precară şi avea să-şi dovedească limitele în Mongolia, în traversarea deşertului Gobi. În lagăr, nu avusesera cum să-şi procure recipiente pentru depozitarea apei (aveau doar o cană de aluminiu) „Am păşit în arşiţa deşertului Gobi fără apă şi cu foarte puţină mâncare.
Niciunul din noi nu ştia ce iad ne aşteapta.” Kristina fiind foarte slăbită şi având o constituţie fizică fragila, a fost prima care a murit de epuizare, în deşertul Gobi fiind urmată de un fost căpitan al trupelor de grăniceri poloneze.
