joi, 23 ianuarie 2014

Paul Goma: Am fost fericit in nefericire!



Paul Goma: Am fost fericit in nefericire! from EVO TV on Vimeo.
La 5 ani in refugiu - Tatal declarat mort - Libertatile unui "orfanel" - Intoarcerea fara stire a tatalui

Aveti in fata un disident! Aceasta este calitatea domnului Paul Goma in afara aceleia de scriitor. In 2010, un disident scriitor precum Liu Xiaobo a primit Premiul Nobel pentru Pace. In conditiile in care China continua si azi sa fie un imperiu comunist. Dar trecerea Romaniei la capitalism a lasat in incertitudine publica anumite personalitati ale Romaniei.

Sergiu Mihalcea: Ati avut o copilarie...

Paul Goma: ...Fericita.

- A fost o copilarie nefericita, domnule Goma.

- Nu, nu, nu. N-a fost deloc nefericita. A fost o copilarie turmentata.

- Un copil care a plecat la 5 ani in refugiu, tatal i-a fost deportat...

- Eu inteleg ce vreti sa spuneti...

-...Ati venit intr-o tara unde trebuia sa traiti intr-un fel. Si dvs o considerati fericita!

- Cine mi-a citit cartile o sa fie plictisit ca repet un lucru. Este adevarat ca copilaria mea, dar nu numai copilaria mea ca eu sunt unul dintre cele doua trei milioane de minoritari, cum ne spusese Coposu, dintre cei romanofoni cum ne zisese Zoe Petre, care au suferit aceste povesti. Ma rog. Insa, eu copil fiind, eu am fost fericit in nefericire. Am mai scris asta. Eu devenisem orfan si ii facusem mormant tatei.

- Sa specificam, in perioada in care tatal dvs a fost arestat, dus in Siberia venise vestea ca murise.

-Venise vestea ca cineva l-ar fi vazut rupt de o bomba intr-un lagar in care rusii il lichidasera.

-Si dupa cati ani a venit de fapt tatal dvs acasa?

- Dupa trei ani, a venit ca prizonier sovietic in Romania.

- Si cum ati primit vestea?

- Da, draga dar sunt cartile mele!

- Eu va intreb.

- Am primit-o. Nu stiu cum am primit-o. Eu atunci eram fericit si am fost nefericit ca am din nou tata. Pentru ca eu ca orfanel aveam dreptul la toate prostiile si nu eram pedepsit cu nimica. Si mai ales sa pun mana pe fete, pe femei. Asta era gandirea copilului. Dupa aceea, toate nefericirile care au venit. Toate nenorcirie, faptul ca ne-am refugiat in Ardeal, nu a fost o mare tragedie. Pentru parintii mei, da! Ca ei veneau din alta lume, cu alta limba, cu alte obiceiuri.